Filed under: Uncategorized
A fost aşa: şcoala de şoferi am făcut-o în vreo două săptămâni cu instructorul Vic. Băiat la vreo 33 de ani, pleată, început de chelie, ochelari, ochi albaştri, mai curând mic de statură şi mai curând slăbănog. Toate aceste însuşiri făcând din el rockerul perfect. Drept care mă urcam dimineaţa la volan, puneam radioul pe un post de Heavy Metal şi ne plimbam headbanguind prin Manhattan şi Bronx.
Foarte drăguţ, nimic de zis.
După care am dat examenul. Care a constat din:
1. Mă urc la volan.
2. Un domn gras, negru şi supărat se urcă lângă mine.
3. Pornesc motorul.
4. “Poţi să mergi”, zice tipul de lângă mine.
5. Bag în viteză şi încep să rulez încet.
6. Mă uit în oglindă. În depărtare se vede un autobuz.
7. Mă întreb ce să fac. Să intru pe banda din stânga sau nu?
8. Mă întreb în continuare ce să fac.
9. Mă întreb în continuare ce să fac.
10. Mă întreb în continuare ce să fac.
11. Omul de lângă mine apasă pe frână. Maşina se opreşte. Autobuzul trece în viteză pe lângă noi.
12. Tipul se uită urât la mine. “This was bad, man”, zice, “this was very bad”.
13. Îmi dă o hârtie pe care scrie că sunt un imbecil şi că să mă întorc altă dată şi pleacă.
14. Mă străduiesc să zâmbesc. Nu pot.
Ăsta a fost primul examen. Cum mi s-a părut că aş mai merita o şansă, l-am dat pe al doilea cu două săptămâni mai târziu. De data asta, lângă mine s-a aşezat o femeie. Am reuşit să ajung mai departe decât prima dată, adică am mers vreo cinci minute, până când femeia mi-a zis să fac dreapta. Am făcut, pe o stradă cu două sensuri, şi femeia mi-a zis “Ai încălcat linia de mijloc” (mă rog, în engleză…).
Şi gata.
De ajuns, pentru o vreme. Mai ales că nu-s obişnuit să nu iau examene. Şi mi se pare ciudat şi chiar greşit să fie mai uşor să primeşti o diplomă universitară decât un carnet de conducere. Ar trebui să fie invers.
2 comentarii până acum
Lasă un comentariu
Practice makes perfect, asa se spune pe acolo – si pe aici, uneori, cind vrem sa ne dam rafinati
Condusul masinii e un ghem de reflexe care se formeaza prin exercitiu, ca orice alt tip de activitate bazata pe rutina, pe proceduri, pe reguli. Gindeste-te ca si exersatul la pian face parte din aceeasi categorie, si operarea computerului, si multe altele la care te vei gindi si singur 
Nu te incrincena si nu renunta acum, cind inca ai deprinderile stabilite dar nu fixate – crezi ca un baiat care vrea carnetul ca sa conduca un camion are atitea framintari abisale referitoare la diplome? Diferenta intre diploma de conducator auto si una universitara este ca prima iti da foarte repede oportunitatea de a omori oameni nevinovati – pentru cea de-a doua, trebuie sa alegi meseria potrivita si sa inveti mult mai mult ca sa poti practica uciderea din culpa, neglijenta, alcool, etc. Asa ca hai sa mai exersezi oleaca, nu poate fi atit de greu si nici lumea nu e atit de rea pe cit pare 
Iti tin pumnii si sa scrii mai des 
Comentariu prin ruxa martie 9, 2010 @ 8:51 amVrem continuarea la “Fac carnetul (1)”. Nu acceptăm scuze. E prea haios ca să ne oprim acum. Nenea ăla gras, negru şi supărat mai merită o şansă. Şi pe a doua şi pe a treia, câte trebuie. Please!
Comentariu prin adc martie 9, 2010 @ 1:37 pm