Arhivele lunare: iulie 2012

Scrisoare deschisa (pentru Victor Ponta)

Domnilor, Doamnelor:

 

În primul rând, trebuie să recunosc că scrisorile deschise îmi repugnă. Adică de-aia m-am uitat eu în ’89 la televizor (tocmai mă mutasem în Germania; dacă aș fi fost în România, m-aș fi uitat pe fereastră)? Pe vremea aia mi se deschideau scrisorile fără voia mea (nu râdeți; aveam, e drept, doar 11 ani, însă îi scriam lui taică-meu, care ajunsese în Germania înaintea mea: „Dragă Toca, ieri am căzut la fotbal și mi-am spart un dinte. În plus, am luat un zece la română”. Și până să ajungă la taică-meu, scrisoarea era cu siguranță deschisă de Securitate, că nu se știe niciodată…), și acum am ajuns, iată, să scriu eu însumi scrisori deschise!

Acest lucru denotă o nu foarte mică doză de ipocrizie; pentru că să fim serioși, nu îmi pot imagina că cineva îi va spune lui Victor Ponta „vezi că ți-a scris Alex Tocilescu pe blogul lui o scrisoare deschisă”, la care premierul se va repezi emoționat la cel mai apropiat laptop pentru a o citi. Slabe speranțe.

Dar în fine, oricum scrisorile deschise nu sunt scrise pentru a îl informa pe cel căruia i se adresează, ci pentru a exprima o opinie în fața unui cu totul alt grup de persoane; scrii o scrisoare deschisă Consiliului European nu pentru că ai avea ceva să îi spui (că Băsescu e rău sau bun, de exemplu), ci pentru că vrei să spui lucrul ăsta așa, în general (sau eventual ca să te audă vreo gagică), dar nu ai nici o idee unde și cum să o faci astfel încât să te bage cineva în seamă. Drept care scrii o scrisoare deschisă, ca cea de față. În care eu nu vreau, de fapt, decât să cer să se constate un singur lucru: că nu sunt prost.

Serios. Nu sunt prost. Câtuși de puțin. Și de aceea mă și adresez – cel puțin formal – domnului Ponta: pentru că pare să mă ia de prost.

În momentul în care cineva spune „nu am plagiat”, și eu îi citesc lucrarea alături de unele mai vechi și aparținând altcuiva și constat că el, pe alocuri, a furat bucăți din textele celorlalți fără să menționeze lucrul ăsta, consider că sunt luat de prost.

Măcar dacă asta ar fi tot. Măcar dacă Ponta m-ar fi luat de prost o singură dată. Atunci poate că m-aș fi abținut, mi-aș fi zis că „deh, se mai întâmplă”, aș fi scărpinat pisica pe bărbie și mi-aș fi văzut de treabă.

Dar n-a fost să fie.

Victor Ponta a continuat să mă ia de prost. M-a luat de prost când mi-a zis că presa străină nu știe ce vorbește și că revista „Natura” publică texte scrise de oameni răuvoitori lui. M-a luat de prost când mi-a zis că Comisia Europeană este (dez)informată de Băsescu și PDL, de parcă nu aș știi că CE are un ditamai sediul pe Vasile Lascăr la numărul 31, unde lucrează zeci sau chiar sute de oameni. M-a luat de prost când mi-a zis, într-o vineri, că i-a trimis o scrisoare lui Barroso – și când luni a recunoscut că de fapt nu fusese decât un draft neoficial. M-a luat de prost când a cerut sancționarea – la UE – a Monicăi Macovei, deși nu a cerut-o și pe a lui Adrian Severin. M-a luat de prost când a spus că  trei sferturi din timpul petrecut în ședințe de guvern (ale guvernului lui!) se vorbește despre contracararea atacurilor politice. M-a luat de prost când a desființat o comisie care ancheta acuzațiile de plagiat, instituind în schimb alta, cu oameni aleși pe sprânceană de USL. M-a luat de prost când mi-a spus (chiar astăzi!) că după demiterea lui Băsescu, leul își va reveni în fața dolarului și a euro.

Și tot continuă să mă ia de prost, în fiecare zi, cu fiecare declarație, deși nu sunt! Ok, sunt neputincios, recunosc – dar nu  prost!

Drept care îi cer pe această cale domnului Ponta un singur lucru: să încerce (e oare imposibil?) să nu mă mai ia de prost. Atât. Să încerce ca atunci când apare la Antene să nu zică o gogomănie cât el de mare. Să încerce să nu mai mintă, sau măcar să încerce să mintă mai bine, mai frumos, mai elegant. Atât, să incerce. Să îmi dea impresia. Să mă fraierescă. Să mă ducă de nas. Dar măcar să se străduiască puțin. Nu suntem cu toții chiar atât de idioți, domnule Ponta!

 

Numai bine,

 

Alex

 

PS: Și dați-l afară pe  Dan Șova, e insuportabil.